Viareggio - Masacrul de la Viareggio, un tren de marfă care venea de la La Spezia la Pisa, la scurt timp după miezul nopţi deraiaza si explodează rezervoarele de gaz GPL. Primele informatii despre tragedie vorbeşte de 6 decese şi 35 persoane ranite grav transportate de urgenta la Pisa şi Genova. " Ar putea fi mai multe, poate chiar zece", a declarat primarul Lunardini Luca. Printre oamenii arsi, se poate vorbi de o familie cu doi copii. Două clădiri sau prăbuşit de la explozie. Explozia a avut loc două sute de metri dupa statie , vizavi de cale ferată Dopolavoro. Focul a implicat un front de aproximativ 800 de metri de la clădiri, care nu ţine seama de pistă.
Cu câteva minute după explozie, Apărare civilă, a declarat starea de urgenta pentru toti pompieri din Toscana şi Liguria. Spitalul Versilia plin de răniţi şi sau infiintat doau corturi de tabără în parcul al municipiului.
"Acest tren format din 14 vagoane un martor ocular . Giuseppe Ferracciolo, barman la gară a vazut explozia, *eram în gară, am văzut scântei exploda de la roţi,blocul sa prăbuşit într-un nor de praf şi moloz. La scurt timp, mai multe explozii au transformat localitatea într-o mare de pompieri, în jurul caselor şi autoturismele parcate pe Via Aurelia. "* un adevarat masacru.blogari italieni vorbesc de un atentat.
luni, 29 iunie 2009
vineri, 26 iunie 2009
joi, 25 iunie 2009
miercuri, 24 iunie 2009
marți, 23 iunie 2009
luni, 22 iunie 2009
.jpg)
Dintre cele şapte minuni ale lumii, şase nu mai există astăzi.
Marea Piramida de la Giseh este singura care a supravieţuit timpului.
Numarul 7 a jucat în istorie şi în mitologie un rol însemnat - cîteva popoare ale Orientului antic îi atribuiau chiar o forţă mistică; această credinţă a fost preluată, ca multe alte tradiţii, de vechii greci, în istoria cărora vom găsi printre altele expediţia "Celor şapte împotriva Terrei", pe "Cei şapte înţelepţi", de asemenea "Cele şapte minuni ale lumii antice".
In ordinea cronologică a construirii lor, cele 7 minuni ale lumii sînt:
Marea Piramida de la Giseh este singura care a supravieţuit timpului.
Numarul 7 a jucat în istorie şi în mitologie un rol însemnat - cîteva popoare ale Orientului antic îi atribuiau chiar o forţă mistică; această credinţă a fost preluată, ca multe alte tradiţii, de vechii greci, în istoria cărora vom găsi printre altele expediţia "Celor şapte împotriva Terrei", pe "Cei şapte înţelepţi", de asemenea "Cele şapte minuni ale lumii antice".
In ordinea cronologică a construirii lor, cele 7 minuni ale lumii sînt:
Colosul din Rhodos
În antichitate locuitorii din Rhodos, insulă situată la sud de oraşulHalicarnas, au fost navigatori. Aceştia aveau predilecţie pentru operele uriaşe. Din relatarea unui autor al epocii aflăm că în Rhodosexistau peste 3000 de statui dintre care 100 erau foarte mari. Cea mai cunoscută şi admirată a fost statuia care îl înfăţisa pe Helios, zeul Soarelui. Cu o înălţime de cca 40 de metri, a fost denumită Colosul din Rhodos. Opera de artă a fost distrusă de un cutremur. După anumite relatări, statuia ar fi servit drept far în port.
Construcţia s-a realizat în 12 ani şi a fost finalizată în 282 I.C. Străjuia intrarea în portul din insula Rodos din Grecia. Rodos este o insulă aflată în Asia Mică, unde Marea Egee întîlneşte Marea Mediterană.
Zeul străluceşte dimineaţa
Rhodos devine în 408 I.C. capitala mai multor teritorii unite şi un important port comercial. Se bazează pe un aliat, care este Ptolemeu I al Egiptului. Macedonenii încearcă să rupă acestă alianţă, însă locuitorii din Rodos sînt uniţi şi rezistă eroic asediului. Colosul din Rodos a fost construit ăn cinstea zeului soarelui, Helios, ca muţumire pentru protecţia locuitorilor în timpul asediului. Chares din Lindos, un sculptor rodian, a fost angajat pntru construcţia statuii. Statuia a străjuit intrarea în portul Rodos timp de 56 de ani. Cînd soarele răsărea dimineaţa, se reflecta în suprafaţa de bronz şi făcea ca figura zeului să strălucească. În 225 I.C., în urma unui cutremur, i s-a rupt un picior. După prăbuşirea statuii, locuitorii din Rodos au vrut să o reconstruiască primind chiar o ofertă de la Ptolemeu al III-lea, însă un oracol le-a interzis. După ce arabii au cucerit insula Rodos, în 653 A.D., statuia a fost vîndută de către aceştia unui evreu din Siria care a cărat-o pe 900 de camile, după cum spune legenda.
Statuia era construită din bronz şi întărita ulterior cu fier şi piatra. Se spune că au fost folosite 15 tone de bronz şi 9 tone de fier, însă calculele arată că aceste cantităţi au fost chiar mai mari. Avea o înălţime de 33 de metri şi stătea pe un soclu înalt de 15 metri. Teoria că acest colos stătea cu cîte un picior pe fiecare mal al portului este doar o legendă pentru că în nici o scriere nu se specifică acest lucru. Se crede ca ea a inspirat sculptorul francez Auguste Bartholdi care a construit Statuia Libertatii din USA.
Templul Dianei din Efes
Templul Dianei din Efes, in Asia Mica, în faţa insulei Samos, considerat a patra minune a lumii antice, a căzut pradă flăcărilor. Locuitorii din Ionia, veniţi din zona continentală a Greciei, fondaseră acest templu către sfîrşitul primului mileniu înainte de Hristos. Se găsea cîndva în apropierea unui arbore pe care triburile indigene îl venerau. Acolo se afla sanctuarul unei zeiţe a fecundităţii, pe care şi-o reprezentau ca pe o femeie cu mai multi sîni. Mitologia greacă, deschisa întotdeauna la nou, a preluat-o cu entuziasm. Dorienii au mărit străvechiul templu, au asimilat-o mai tarziu pe zeiţa-mamă Dianei, seducatoarea şi feciorelnica zeiţă a lunii, neobosita vanatoare, protectoare a animalelor, a femeilor si a oraselor. Era, de asemenea, recunoscută ca fiică a lui Zeus şi sora geamană a lui Apollo. Templul Dianei a fost cunoscut şi sub numele de Artemison, a fost început în 620 i.e.n., de Chersiphron, refăcut de Paeonis din Efes (550 i.e.n.) şi complet reconstruit deDeinocrates, între 350 şi 323 i.e.n. Edificiul era construit în stil ionic şi avea 127 de coloane decorate cu reliefuri, la care au contribuit sculptori celebri, precum Praxitelesa şi Scopas. Templul lui Artemis era faimos pentru mărimea lui şi pentru operele de artă pe care le găzduia. Era construit din marmură, cu o faţadă decorată. Se estimează că măsura 106 metri în lungime şi 54 de metri pe lăţime, avea 127 coloane de piatră înalte de 18 metri fiecare, fiind de 4 ori mai mare decît Parthenon-ul din Atena. La intrare, scări de marmură înconjurau templul. În interior erau sculpturi valoroase realizate de marii artişti ai vremii.
Moare Alexandru cel Mare, se naşte un templu
Templul zeiţei Artemis se consideră a fi cea mai frumoasă structură construită vreodată. Artemis (Diana la romani), era în religia greacă zeiţa vînătorii şi a naturii sălbatice. În religia locuitorilor din Efes, era zeiţa fertilităţii. În anul 550 I.C. regele Croesus din Lydia a cucerit oraşul Efesşi alte oraşe din Grecia antică. În timpul luptei a fost distrus un templu al zeiţei Artemis. De aceea, Croesus a luat decizia să construiască unul nou realizat de arhitectul grec Chersiphron şi de fiul acestuia, Metagenes. Noul templu a fost mîndria celor din Efes pînă în anul 356 I.C. cînd,Herostratus (un tînăr din Efes) l-a ars din temelii crezînd că numele lui va intra în istorie. Ciudat sau nu, Templul lui Artemis a fost distrus în aceeaşi noapte în care s-a născut Alexandru cel Mare. Cînd el a cucerit Asia Mica, s-a oferit să-l reconstruiasca, ceea ce s-a şi întîmplat. Noua construcţie a fost definitivată după moartea lui in 323 I.C. Sfîntul Pavel a vizitat oraşulEfes în primul secol A.D. predicînd creştinismul. Aici însă s-a lovit de veneraţia pe care locuitorii o aveau pentru zeiţa Artemis. În anul 262 A.D., templul a fost distrus de goţi. Locuitorii au plănuit să-l reconstruiască dar între timp au fost creştinaţi şi ideea reconstrucţiei a fost abandonată.
Mausoleul din Halicarnas
În cetatea Halicarnas din Asia Mica a domnit în secolul al IV-lea i.C. regele Mausolos. Suveranul a ordonat arhitecţilor să îi construiască un monument asemănător piramidelor din Egipt. Lucrarea urma să fie în acelaşi timp o operă de artă şi un mormînt. Conform descrierilor cea de-a cincea minune a lumii a fost un edificiu înconjurat de coloane, acoperişul în forma piramidală ce avea în vîrf un car triumfal în care se aflau Mausolos şi soţia sa Artemisa.
Artemisia si Mausollus
Artemisia, soţia şi sora lui Mausollus, l-a angajat pe arhitectul Pythiuspentru realizarea proiectului. Planul de bază al clădirii era un templu imes, cu o bază rectangulară cu o lungime de 40 de m şi o lăţime de 30 de m, peste care era construită o piramidă cu 24 de trepte. Înălţimea totală a mausoleului era de 45 m compusă din 20 m baza cu trepte, 12 m podiumul cu coloane, 7 m piramida cu cele 24 de trepte şi 6 m statuia din vîrf care reprezenta un car cu 4 cai. Fundaţia era un podium cu trepte decorat cu statui. Camera mortuară era construită din alabastru alb şi decorată cu aur. Era localizată pe podium şi înconjurată cu coloane. Faima acestei construcţii consta în mulţimea statuilor cu care era decorată: oameni, lei, cai şi alte animale. În fiecare colţ, luptători pe cai străjuiau mormîntul. Fiecare parte a mausoleului era decorată cu fresce care prezentau scene despre luptele grecilor. Între fiecare dintre coloanele podiumului străjuiau statui. Astăzi, numai cîteva statui au fost recuperate şi pot fi văzute în Camera Mausoleului la British Museum.
Timp de 16 secole această construcţie a supravieţuit timpului. Se crede că a fost distrus între 1000 A.D. şi 1400 A.D. de un cutremur, cel mai probabil. În 1494, cavalerii Sfîntului Ioana din Malta au construit un castel în timpul cruciadelor, castel care existş şi astăzi în Bodrum şi la a cărei construcţie au folosit blocurile de piatră şi marmura din mausoleu.
Gradinile suspendate din Babilon
Se crede ca au fost construite in jurul anului 600 I.C.Aceste grădini despre care nu se poate spune cu siguranţă că au existat, se presupune că au fost construite de regeleNabucodonosor al II-lea, fiul lui Hamurabi. El le-a construit pentru una dintre soţiile sale bolnave, pentru a-i alina dorul de munţii şi grădinile din locul ei natal numit Media. În realitate, grădinile nu erau suspendate ci erau dispuse în terase supraînălţate, sprjinite de coloane, care formau o scară uriaşă. Opera de artă se întidea pe o suprafaţă care depăşea 15.000 mp. Printr-un sistem de irigaţii, apa Eufratului ajungea pîna la cea mai înaltă grădină, udînd plantele.
Nimeni nu le-a vazut
Se crede că Grădinile Suspendate erau un munte artificial construit pe terase suprapuse înalte de la 23 la 91 de metri şi lungi de 122 de metri. Aceste terase erau susţinute de coloane din piatră. Apa pentru irigarea plantelor era ridicată în mod mecanic cu găleţi prinse pe un cablu întins între 2 roţi imense.
De asemenea mai există o teorie, mai puţin credibilă însă, ca aceste grădini au fost construite de Semiramiza, regina asiriană, în al cincilea ei an de domnie. Ceea ce ridică un mare semn de întrebare privind existenţa acestor grădini este faptul că nici unul dintre cei care au lăsat în scrierile lor date despre Babilon, nu au văzut cu proprii ochi aceste grădini. Însăşi tablele rămase din timpul lui Nabucodonosor nu conţin date despre Grădinile Suspendate, ci numai despre descrierea palatului, a oraşului Babilon şi ale zidurilor acestuia. Arheologii încă mai căuta dovezi evidente despre aceste grădini pentru a trage o concluzie reală cu privire la existenţa lor.
Mărturii antice
Philo din Bizanţ spune despre aceste grădini: "Grădinile Suspendate au plante cultivate deasupra nivelului solului şi rădăcinile copacilor sînt înfipte într-o terasă superioară mai degrabă decît în pămînt. Întreaga greutate este susţinută de coloane de piatră. Apa era ridicată cu un sistem de scripeţi şi curgea de sus pe canale special amenajate. Aceste ape irigau întreaga grădină saturînd rădăcinile plantelor şi ţinînd umedă întreaga zonă. Aceasta face ca iarba să fie permanent verde şi copacii bine dezvoltaţi."
Geograful grec Strabo, care a descris grădinile în secolul I I.C., a spus într+o lucrare a sa despre acestea: "Grădinile constau în terase ridicate una deasupra celeilalte sprijinite pe stîlpi cubici. Terasele erau goale şi umplute cu pămînt pentru a permite copacilor de dimensiuni mari să fie plantaţi."
Farul din Alexandria
A şaptea minune a antichităţii s-a aflat înEgipt. Este vorba despre un turn în vîrful căruia ardea o flacără care semnaliza marinarilor intrarea în portul Alexandria. Edificiul a fost construit pe insula Faros, această denumire fiind la originea termenului "far" care desemnează o astfel de construcţie.
După moartea lui Alexandru ce Mare, comandantul lui, Ptolemeu Soter, a preluat conducerea în Egipt în oraşul fondat de Alexandru, oraş numitAlexandria. El a început construcţia farului în anul 290 I.C., construcţie ce a fost însă finalizată de fiul lui, Ptolemeu Philadelphus. Construcţia a fost dedicată lui Ptolemeu Soter şi soţiei lui, Berenice şi se presupune că a fost finanţată de un diplomat bogat numit Sostratus din Cnidus. Construcţia a fost atît de faimoasă încît denumirea de "far" a fost preluată în limbile franceză, italiană, spaniolă şi în română. Farul din Alexandria a ajutat la navigaţie timp de mai bine de 1000 de ani, pînă cînd a fost distrus în urma a două cutremure, din 1303 A.D. şi 1323 A.D. A fost atît de faimos, încît a apărut chiar şi pe monedele romane. In 1480 pe locul lui a fost construit un fort islamic numit Fortul din Kait Bey folosit în scopuri militare. Recent, oameni de ştiintă au găsit părţi din far scufundate pe care le-au adus la suprafaţă ca să le studieze.
Legendele farului
Farul avea o înălţime de 117 m şi era construit din 3 părţi pe o bază largă. Prima parte era un cub înalt de 56 m, a doua secţiune era o prismă octogonală înclinată în interior înaltă de 27 m, iar ultima parte era un cilindru de 7 m înălţime. In interiorul cilindrului erau o flacără care ardea noaptea şi o oglindă. Combustibilul folosit pentru flacără se presupune că era bălegar uscat de la animale. Oglinda era folosită pentru ca ziua să reflecte lumina soarelui şi pe cea a focului pe timpul nopţii. În vîrful cilindrului se află o statuie, cel mai probabil a lui Zeus sau Poseidon, zeul mării.
În camera superioară, oglinda imensă, făcută din metal lustruit, proiecta lumina farului într-un fascicul, în depărtări. Astfel, navele puteau detecta lumina aceasta de la o sută de mile depărtare.
Legendele spun că această oglindă putea fi folosită ca o adevarată armă care să concentreze lumina soarelui şi să orbească inamicii care s-ar fi apropiat. O altă lagendă spune că lumina farului era mai degrabă folosită pentru a augmenta imaginea oraşului Constantinopol astfel ca, de pe mare, să se vadă ce se întamplă în Constantinol. Un fel de zoom actual.
Se pare că farul era de asemenea o atracţie turistică la acea vreme. Vizitatorii urcau pînă la platforma de la primul nivel şi aici erau se vindea mîncare. Un balcon micuţ dădea înspre o privelişte încîntătoare , de la 300 de picioare deasupra mării.
Marea piramida de la Gizeh (Piramida lui Keops)
Cea mai impunatoare piramidă din Egipt a fost construită undeva între anii 2700-2500 I.C. din ordinul faraonului Keops, laGizeh, localitate situată în apropiere de Cairo. Ea a fost considerată prima minune a lumii. A fost ridicată pe o suprafaţă de 54.000 mp, înălţimea monumentului fiind de aproximativ 140 m ceea ce echivalează cu două catedrale Notre-Dame de Paris suprapuse. Bucaţile de piatră au fost aduse din munţii care se afla la est de Nil.
"Marea Piramida" a fost cea mai înaltă construcţie din lume mai mult de 43 de secole, pînă în secolul al IX-lea în 1889, cînd a fost construit Turnul Eiffel.
De-a lungul secolelor, Marea Piramidă a stimulat imaginaţia oamenilor. S-au facut speculaţii cum că ar fi fost construită ca observator astronomic sau că este o simplă construcţie geometrică a unei civilizaţii demult dispărute sau că ar fi o construcţie realizată de civilizaţii extraterestre. Cei mai mulţi arheologi acceptă însă teoria că piramidele din Egipt nu au fost decît unele dintre cele mai mari morminte ale faraonilor.
O arhitectura misterioasă
Piramidele egiptene sînt cele mai vechi dintre "Cele 7 Minuni ale Lumii"şi singurele care au supravieţuit timpului. Deşi pe platoul de la Gizeh sînt 10 piramide, cea a lui Keops (al doilea rege din a patra dinastie) este cea mai mare dintre ele şi se crede că numai ea a fost inclusă între "Minunile Lumii". Este cunoscută ca "Marea Piramidă" şi a fost construită din 2.300.000 de blocuri de piatră, fiecare bloc cîntărind în medie 2,5 tone. Este înaltă de 137 de metri (a pierdut 9 metri din înălţime în timp) şi are laturi de 230 de metri. Unghiul de înclinare al laturilor este de 51 de grade şi 51 de minute. Fiecare colţ este îndreptat cu precizie către fiecare dintre cele 4 puncte cardinale (nord, vest, sud şi est). Pe latura dinspre nord se află intrarea. In piramidă au fost descoperite o serie de coridoare, galerii şi găuri de aerisire. Camera mortuară a faraonului se află chiar în mijloc, în "inima" piramidei şi este accesibilă numai din "Marea Galerie" în care se ajunge pe un culoar ascendent. Pereţii acestei camere sînt construiţi din granit roşu, iar pietrele au fost îmbinate atît de bine, încît nu intră printre ele nici măcar o carte de joc. In piramidă a mai fost construită şi o Cameră Mortuară a Reginei. Regretabil este faptul că atît comoara cît şi mumia lui Keops nu au fost găsite. Se crede că au căzut pradă jefuitorilor de morminte.
Primele contacte cu piramida
Una dintre cele mai vechi istorii ale piramidei a fost scrisă de către istoriculHerodot din Halicanassus. Acesta a vizitat Egiptul în jurul anului 450 i.e.n. şi a inclus ceea ce este acum prima descriere a piramidei de la Gisehîntr-o carte. Herodot a fost informat de către ghizii săi egipteni că a fost nevoie de munca a 100.000 de sclavi, timp de 20 de ani pentru a construi piramida. De asemenea, pietrele ar fi fost ridicate cu ajutorul unor utilaje imense. Scopul colosalei construcţii, spune Herodot, ar fi fost ridicarea unui mormînt pentru Faraonul Khufu, Cheops, în greacă. Măreţia acestuia ar putea avea justificare în faptul că marii faraoni, consideraţi adevăraţi zei pe pămînt, erau îngropaţi împreună cu impresionabile cantităţi de aur şi comori. In Egiptul Antic, hoţii de comori erau o problemă astfel că, arhitecţii egipteni au devenit treptat adepţii unor construcţii imense prevăzute cupasaje secrete, din blocuri grele de granit, care adăposteau adevărate camere secrete. Cu toate aceste măsuri de prevedere, se pare că hoţii au reuşit să spargă şi să jefuiască majoritatea mormintelor de faraoni, găsite goale, milenii mai tîrziu. In anul 820 e.n. are loc prima intrare în piramidă. Califul arabAbdullah Al Manum decide să caute comoara cu care a fost îngropat faraonul şi adună muncitori pentru a găsi uşa secretă. Ei sint cei care au descoperit ceea ce azi se numeşte Camera Reginei, Camera Regelui şiMarea Galerie. In Camera Regelui găsesc un sarcofag gol şi atît. Arabii, furioşi că nu au găsit nici o comoară deşi se munciseră atît, au încercat să demoleze piramida, să-i dezasambleze blocurile de piatră, dar după 30 de picioare de piatră îndepărtată au cedat acestei misiuni imposibile. Nici astăzi nu se ştie ce se va fi întîmplat cu comoara regelui. Chiar dacă ar fi fost pradată de hoţi, cum au intrat ei în piramidă ca apoi să şi iasă? Unii au sugerat că de fapt piramida nu a fost creată pentru destinaţia unui mormînt ci a unui observator astronomic. O altă teorie ar putea fi aceea că faraonul şi arhitecţii săi au gîndit totul atît de bine, încît i-au lăsat în urmă şi pe hoţii antichităţii şi pe marii căutători de comori de azi, iar faraonul se odihneşte şi acum înăuntru, alături de aurul său sacru.
Numărul de aur
Unul din marile secrete ale piramidei este acela că aceasta respectă prin construcţie proporţiile misteriosului număr de aur. Astăzi se ştie despre construcţia piramidelor, templelor şi mormintelor din Egipt că sînt aşezate astfel încît acestea dau o proiecţie fidelă a unor constelaţii şi chiar a Căii Lactee. Unii oameni de ştiinţă precum Roky McCollumn sau Robert Bauval au descoperit că aliniamentul celor trei piramide de la Ghizehformează o spirală de aur (ce pastrează proportia exactă a numărului de aur f = 1,218..) care se suprapune exact peste harta astronomică a braului lui Orioniar sfinxul se află pe axa de simetrie a dreptunghiului de aur în care se înscrie spirala.
Robert Bouval a fost primul care a arătat că structurile de la Ghizehreflectă ordinea stelelor din constelaţia Orion. Egiptenii credeau că Osirisîşi avea reşedinţa în această constelaţie sugerîndu-se deci importanţa acesteia în religia lor. Totodată axul culuarului de acces la mormîntul din piramidă este centrat pe steaua polară cu o precizie impresionantă: 4 minute faţă de unghiul făcut în raport cu una din stelele Dragonului şi care prezintă exact nordul geografic. Cele 4 unghiuri ale bazei pătrate se află indreptate pe cele 4 puncte cardinale cu o perfectă exactitate sau înmulţind înălţimea piramidei cu 1 miliard rezultă exact distanţa de la Pămînt la Soare, adică 150 milioane de kilometri.
Statuia lui Zeus din Olimpia
A fost construită între anii 470-450 B. C.
În mitologia greacă regatul luiZeus, divinitatea supremă, se afla pe vîrful acoperit de nori alMuntelui Olimp. Această operă de artă a fost considerată cea de a patra minune a lumii antice.
Un zeu încruntat
Zeus era atît de puternic încît dacă se încrunta, muntele se zguduia. Din acest motiv statuia care a fost realizată de sculptorul Fidias pentru templul dinOlimpia, oraş din Peloponez, îl înfăţişează pe "părintele zeilor" încruntat.
Din descrierile făcute, Zeus purta o cunună din frunze de laur, confecţionate din bucăţi de aur. În mîna dreaptă divinitatea ţinea o statuie a zeiţeiVictoriei, iar în stînga un sceptru. Soclul statuii a fost realizat din marmură neagră. Timp de secole templul lui Zeus din Olimpia a fost sanctuarul cel mai frecventat de pelerini. Statuia a fost distrusă de goţi.
Jocurile Olimpice au început în oraşul Olimpia din Grecia în anul 776 I.C. şi erau ţinute în cinstea lui Zeus. Oamenii veneau din toate ţările să participe la aceste jocuri şi se rugau în templul lui Zeus. Cu timpul, cîndJocurile Olimpice au devenit faimoase, din ce în ce mai mulţi oameni veneau să ia parte la întreceri. Astfel că, templul a devenit neîncăpător. De aceea s-a construit un altul, mai mare. În interiorul lui sculptorul grecPhidias a realizat o statuie imensă a lui Zeus. Împăratul roman Caligula a vrut să ia statuia şi să o expună în Roma. Dispozitivul pe care îl construise pentru transportarea ei s-a rupt, el fiind nevoit să renunţe la această idee.Jocurile Olimpice au fost declarate "păgîne" în anul 392 A.D. de către împăratul creştin Theodosius I al Romei, iar templul lui Zeus a fost închis. Mai tîrziu, statuia a fost transportată de către nişte greci foarte bogaţi într-un palat din oraşul Constantinopol în care a şi fost distrusă în anul 462A.D de către un incendiu devastator. Astăzi nu a mai rămas nimic din marele templu decît fundaţiile, coloane căzute şi pietre.
Faţa din fildeş, sandale de aur
Pausanias Grecul spunea în secolul 2 A.D.: “În mîna dreaptă ţinea o statuie a Victoriei făcuta din aur şi fildes. În mîna stînga ţinea sceptrul lucrat din toate metalele şi care avea în vîrf un vultur. Sandalele zeului erau fîcute din aur la fel ca şi roba lui.“
Templul lui Zeus era construit după modelul numeroaselor temple din Grecia, pe o platformă rectangulară. 30 de coloane largi susţineau acoperişul pe pîrţile laterale şi 6 la fiecare capăt. Un acoperiş foarte ascuţit acoperea clădirea. Triunghiurile create la capetele clădirii de acoperişul înclinat erau umplute cu sculpturi. Sub ele, chiar deasupra coloanelor, erau mai multe sculpturi descriind 12 muncitori ai lui Heracle, 6 la fiecare capăt. În acord cu descrierile, statuia era aşezată în capătul vestic al templului. Ocupa o suprafaţă de 7 metri şi avea o înălţime de 12 metri. Hainele sale erau sculptate cu animale şi crini, faţa era făcuta din fildeş iar barba, părul, roba şi sandalele, din aur.
În mitologia greacă regatul luiZeus, divinitatea supremă, se afla pe vîrful acoperit de nori alMuntelui Olimp. Această operă de artă a fost considerată cea de a patra minune a lumii antice.
Un zeu încruntat
Zeus era atît de puternic încît dacă se încrunta, muntele se zguduia. Din acest motiv statuia care a fost realizată de sculptorul Fidias pentru templul dinOlimpia, oraş din Peloponez, îl înfăţişează pe "părintele zeilor" încruntat.
Din descrierile făcute, Zeus purta o cunună din frunze de laur, confecţionate din bucăţi de aur. În mîna dreaptă divinitatea ţinea o statuie a zeiţeiVictoriei, iar în stînga un sceptru. Soclul statuii a fost realizat din marmură neagră. Timp de secole templul lui Zeus din Olimpia a fost sanctuarul cel mai frecventat de pelerini. Statuia a fost distrusă de goţi.
Jocurile Olimpice au început în oraşul Olimpia din Grecia în anul 776 I.C. şi erau ţinute în cinstea lui Zeus. Oamenii veneau din toate ţările să participe la aceste jocuri şi se rugau în templul lui Zeus. Cu timpul, cîndJocurile Olimpice au devenit faimoase, din ce în ce mai mulţi oameni veneau să ia parte la întreceri. Astfel că, templul a devenit neîncăpător. De aceea s-a construit un altul, mai mare. În interiorul lui sculptorul grecPhidias a realizat o statuie imensă a lui Zeus. Împăratul roman Caligula a vrut să ia statuia şi să o expună în Roma. Dispozitivul pe care îl construise pentru transportarea ei s-a rupt, el fiind nevoit să renunţe la această idee.Jocurile Olimpice au fost declarate "păgîne" în anul 392 A.D. de către împăratul creştin Theodosius I al Romei, iar templul lui Zeus a fost închis. Mai tîrziu, statuia a fost transportată de către nişte greci foarte bogaţi într-un palat din oraşul Constantinopol în care a şi fost distrusă în anul 462A.D de către un incendiu devastator. Astăzi nu a mai rămas nimic din marele templu decît fundaţiile, coloane căzute şi pietre.
Faţa din fildeş, sandale de aur
Pausanias Grecul spunea în secolul 2 A.D.: “În mîna dreaptă ţinea o statuie a Victoriei făcuta din aur şi fildes. În mîna stînga ţinea sceptrul lucrat din toate metalele şi care avea în vîrf un vultur. Sandalele zeului erau fîcute din aur la fel ca şi roba lui.“
Templul lui Zeus era construit după modelul numeroaselor temple din Grecia, pe o platformă rectangulară. 30 de coloane largi susţineau acoperişul pe pîrţile laterale şi 6 la fiecare capăt. Un acoperiş foarte ascuţit acoperea clădirea. Triunghiurile create la capetele clădirii de acoperişul înclinat erau umplute cu sculpturi. Sub ele, chiar deasupra coloanelor, erau mai multe sculpturi descriind 12 muncitori ai lui Heracle, 6 la fiecare capăt. În acord cu descrierile, statuia era aşezată în capătul vestic al templului. Ocupa o suprafaţă de 7 metri şi avea o înălţime de 12 metri. Hainele sale erau sculptate cu animale şi crini, faţa era făcuta din fildeş iar barba, părul, roba şi sandalele, din aur.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
