A şaptea minune a antichităţii s-a aflat înEgipt. Este vorba despre un turn în vîrful căruia ardea o flacără care semnaliza marinarilor intrarea în portul Alexandria. Edificiul a fost construit pe insula Faros, această denumire fiind la originea termenului "far" care desemnează o astfel de construcţie.
După moartea lui Alexandru ce Mare, comandantul lui, Ptolemeu Soter, a preluat conducerea în Egipt în oraşul fondat de Alexandru, oraş numitAlexandria. El a început construcţia farului în anul 290 I.C., construcţie ce a fost însă finalizată de fiul lui, Ptolemeu Philadelphus. Construcţia a fost dedicată lui Ptolemeu Soter şi soţiei lui, Berenice şi se presupune că a fost finanţată de un diplomat bogat numit Sostratus din Cnidus. Construcţia a fost atît de faimoasă încît denumirea de "far" a fost preluată în limbile franceză, italiană, spaniolă şi în română. Farul din Alexandria a ajutat la navigaţie timp de mai bine de 1000 de ani, pînă cînd a fost distrus în urma a două cutremure, din 1303 A.D. şi 1323 A.D. A fost atît de faimos, încît a apărut chiar şi pe monedele romane. In 1480 pe locul lui a fost construit un fort islamic numit Fortul din Kait Bey folosit în scopuri militare. Recent, oameni de ştiintă au găsit părţi din far scufundate pe care le-au adus la suprafaţă ca să le studieze.
Legendele farului
Farul avea o înălţime de 117 m şi era construit din 3 părţi pe o bază largă. Prima parte era un cub înalt de 56 m, a doua secţiune era o prismă octogonală înclinată în interior înaltă de 27 m, iar ultima parte era un cilindru de 7 m înălţime. In interiorul cilindrului erau o flacără care ardea noaptea şi o oglindă. Combustibilul folosit pentru flacără se presupune că era bălegar uscat de la animale. Oglinda era folosită pentru ca ziua să reflecte lumina soarelui şi pe cea a focului pe timpul nopţii. În vîrful cilindrului se află o statuie, cel mai probabil a lui Zeus sau Poseidon, zeul mării.
În camera superioară, oglinda imensă, făcută din metal lustruit, proiecta lumina farului într-un fascicul, în depărtări. Astfel, navele puteau detecta lumina aceasta de la o sută de mile depărtare.
Legendele spun că această oglindă putea fi folosită ca o adevarată armă care să concentreze lumina soarelui şi să orbească inamicii care s-ar fi apropiat. O altă lagendă spune că lumina farului era mai degrabă folosită pentru a augmenta imaginea oraşului Constantinopol astfel ca, de pe mare, să se vadă ce se întamplă în Constantinol. Un fel de zoom actual.
Se pare că farul era de asemenea o atracţie turistică la acea vreme. Vizitatorii urcau pînă la platforma de la primul nivel şi aici erau se vindea mîncare. Un balcon micuţ dădea înspre o privelişte încîntătoare , de la 300 de picioare deasupra mării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu